Adolescența – considerată o perioadă tumultoasă și greu de manageriat atât de către părinți, cât și de majoritatea profesorilor. Deseori, din comoditate, adulții ignoră construirea unor relații bazate pe încredere, comunicare și colaborare. Drept rezultat, în lipsa unor direcții oferite de adulți, tot mai mulți adolescenți evadează în lumea virtuală. Însă, această lume virtuală e plină de pericole care pot genera o escaladare a imprevizibilului, evidențiind vulnerabilități cu care se confruntă societatea actuală. Printre aceste pericole se numără și hărțuirea online/cyberbullying.
Acest fenomen, manifestat sub diverse forme, are un impact major, afectând mii de adolescenți din întreaga lume. Hărțuirea virtuală duce la apariția unor stări psihice instabile ale victimelor, cum ar fi: anxietatea, depresia, gândurile suicidale, formarea unor comportamente deviante, etc. Cu siguranță, mulți adulți se simt depășiți de situație. Există soluții, dar acestea au nevoie de timp și implicare. Cyberbullying-ul nu are soluții cu efecte imediate.
Dominația cyberbullying
Termenul de cyberbullying sau „hărțuire online” reprezintă un factor de risc în rândul copiilor și al adolescenților. Acesta implică un comportament nociv al unor adolescenți cu rol de agresori verbali, manifestat fie pe rețele de socializare, fie pe anumite grupuri sau în privat. Divulgarea sau răspândirea unor informații personale fără acordul uneia dintre părți se consideră o hărțuire virtuală. Haidt (2024) consideră cyberbullying-ul o sursă de izolare socială. Principalul impediment al dezvoltării mintale a unui adolescent este singurătatea. O părere asemănătoare o are și adeptul limitării accesului copiilor la dispozitivele electronice, Spitzer. Acesta apelează la noțiunea de cyber-mobbing (Spitzer, 2020) pentru a descrie agresiunea online. Pentru el, victima, în urma acestor presiuni sociale sau colegiale „se înfurie, ajunge la disperare, se simte neajutorată și suferă de insomnii, dureri de cap și tulburări gastrice” (p. 99). La rândul lor, Flett și Hewitt (2024) susțin ideea că agresorul virtual va manifesta întotdeauna un comportament periculos și în lumea reală (offline). Online, acesta are toată libertatea de a „executa și exclude în voie alte persoane” (Flett & Hewitt, p. 317), fără a fi monitorizat de un adult sau, mai rău, fără a i se explica gravitatea acestor lucruri.
Implicarea băieților în calitate de agresori presupune în a cere, în privat, poze nud de la fetele adolescente pe care le vor difuza apoi, în mod public, fără acordul victimei. Umilirea pe social-media se face prin hărțuire virtuală. Expunerea în public a informațiilor private dăunează psihicului adolescentului și focusării acestuia asupra obiectivelor legate de învățare. În cele din urmă, adolescenții hărțuiți de semenii lor riscă să fie excluși din grup, și chiar condamnați la o izolare din care vor ieși foarte greu. Neimplicarea adulților, mai cu seamă a părinților, în educarea și prevenirea unor astfel de comportamente generează o creștere a numărului de victime alei hărțuirii virtuale.
Formarea identității și nesiguranța online
Adolescentul de azi se maturizează mai repede decât adolescenții din generațiile anterioare. Ceea ce forțează ca ultima parte a stadiului preadolescenței să fie inclusă ca etapă propriu-zisă a adolescenței. Astfel, adolescența propriu-zisă își are debutul timpuriu în jurul vârstei de 13 ani până la vârsta de 18 ani. În lucrarea sa, Psihologia vârstelor, Crețu Tinca abordează trei aspecte strâns legate între ele, supuse, simultan, transformărilor majore care contribuie la formarea adolescentului în raport cu mediul social-virtual.
Transformarea fizică – explozia hormonală care a debutat în preadolescență se manifestă cu intensitate nu doar printr-o instabilitate emotivă, dar și prin schimbări fizice vizibile, cum ar fi schimbarea vocii, înălțimea și forma corpului. Dirijați de idealism sau de anumite percepții estetice, morale, adolescenții prezintă o predispoziție în a exagera lucrurile, generând instaurarea unor crize periodice de frustrare, anxietate și depresie. Orice imperfecțiune legată de propriul corp, care nu corespunde aparențelor generate în social-media și care afectează Eu-l personal îi fac pe adolescenți sensibili la critici. În evitarea criticilor, cu scopul de a atinge un nivel de excelență, denumit de Haidt (2024) „prestigiu”, în mediile online, aceștia vor fi interesați „să aleagă diverse filtre, instrumente sau aplicații de editare a imaginilor cu scopul de a îmbunătăți aspectul fizic, cum a fi albirea dinților sau eliminarea petelor sau a imperfecțiunilor de pe față” (Bradshaw & Vaillancourt, p. 4). Preocuparea legată de aspectul fizic nu vizează doar adolescentele, chiar dacă acestea au nevoie mai mult de o validare din partea grupului. Inclusiv băieții adolescenți vor fi interesați să arate în formă (mușchi antrenați), însă fără a fi nevoie de acea validare. Față de fete, pentru a atrage sexul opus, băieții adolescenți se vor limita în a pune în valoare corpul bine antrenat, neglijând aspectul facial. Momentan, în mai multe țări din Europa de Est, îngrijirea facială în rândul adolescenților de gen masculin nu figurează ca detaliu important, așa cum se întâmplă în SUA, Japonia sau Coreea de Sud.
Sursa hărțuirii cibernetice este legată de aspectul fizic al adolescenților aflat în plină transformare. Hărțuitorii pot fi cunoscuți de victime sau aleg să se ascundă sub anonimat. Aceste criterii răspândite, mai ales în mediul online, se caracterizează printr-o manifestare digitală cu înclinații extreme, periculoase. „Presiunea de a fi perfect poate fi deosebit de nocivă. Perfecționismul ca trăsătură de nivel ridicat a avut o asociere robustă cu distresul și delincvența” (Flett & Hewitt, p. 317).
Transformarea afectivă – fluxul continuu de emoții oferă adolescentului un caracter instabil. Indiferent dacă aceste stări sunt curente sau de lungă durată (sentimente), adolescentul este în căutarea încrederii din partea in-grupului. Acesta simte nevoia de a fi înțeles și acceptat. Validarea emoțională îl ajută să învețe să-și controleze ceea ce simte. În cazul în care se confruntă cu un obstacol venit din mediul online prin cyberbullying, acesta își va canaliza emoțiile negative asupra propriei persoane formându-și un caracter închis, predispus la autoizolare. Mai mult, acesta nu-și poate consolida stima de sine.
Transformarea la nivel cognitiv – Piaget menționa că adolescenții au o capacitate mare de asimila noi cunoștințe, mai ales că au trecut de la gândirea operațiunilor concrete (10-13 ani) la cele formale. Cu alte cuvinte, adolescenții pot să gândească și abstract nu doar concret. Dorința continuă de validare prin intermediul social-media a „compromis unul din cele mai importante mecanisme de învățare pentru adolescenți, deturnându-le timpul, atenția și comportamentul imitator de la o diversitate de modele de urmat” (Haidt, p. 91). Adolescenții riscă să pună accent pe afirmarea Eu-lui fizic ignorând șansele de reușită școlară.
Cât de eficientă poate fi implicarea pozitivă a adulților?
Adolescenții reprezintă un grup vulnerabil, iar rețelele de socializare le-au modelat dezvoltarea cognitivă, afectivă, stilul de viață și felul de a interacționa social. Marile companii care furnizează o anumită imagine ideală a unui model de frumusețe instabilă nu fac altceva decât să pună presiune asupra adolescentelor. Prin rețelele de socializare se alimentează acea nesiguranță printre adolescenți care poate genera ură, umilință, frustrare, depresie și singurătate. Fiind furnizori de manipulare a percepției, marile companii nu manifestă niciun interes în combaterea fenomenului hărțuirii. Lupta grea cade atât pe umerii părinților, cât și a profesorilor. În prevenirea fenomenului, părinții trebuie să aibă o comunicare deschisă asupra subiectului încă în perioada preadolescenței. În special, în cazul fetelor, trebuie să existe o colaborare și informare reciprocă despre tot ceea ce înseamnă dezvoltarea biologică umană, emoții, afecțiune, consumerism, îngrijire corporală, etc. Nemijlocit, părinții trebuie să-și încurajeze copiii în implicarea în activități de voluntariat, activități sportive, așa încât aceștia, devenind adolescenți, să poată interacționa mai ușor, în lumea reală, cu alți tineri. Părinții ai căror copii sunt afectați de hărțuirea online sunt îndemnați să dea dovadă de răbdare și înțelegere. Apelarea la un psiholog este vitală. Mai mult decât atât, călătoriile cu alte familii de adolescenți sau taberele de adolescenți vor reprezenta o soluție eficientă.
Bibliografie
- Blos, Peter, „The Child Analyst Looks at the Young Adolescent”. Daedalus, Vol. 100, No. 4, Twelve to Sixteen: Early Adolescence (Fall, 1971), pp. 961-978, https://www.jstor.org/stable/20024042;
- Bradshaw, Samantha și Vaillancourt Tracy, „Freedom of Thought, Social Media and the Teen Brain”, Policy Brief No. 9 — February 2024, https://www.jstor.org/stable/resrep57753;
- Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor. CREDIS, București, 2011, pp. 269-297;
- Flett, Gordon L. și Paul L. Hewitt, Perfecționismul în copilărie și adolescență. Editura Trei, București, 2024, p. 317.
- Haidt, Jonathan, O generație în pericol. Bookzone, București, p. 91; 211; 220;
- Piaget, Jean, Probleme de psihologie genetică. Copilul și realitatea. Editura Trei, București, 2022, p. 208.
- Spitzer, Manfred, Demența digitală. Humanitas, București 2020, p. 99;
- Twenge, Jean M., Generația internetului. Baroque Books &Arts, București, 2020, p. 128.
—
Articol semnat de Diana Moraru, expert <Digital Forensic Team> și trainer în cadrul proiectului „Media Literacy Booster”
—
Acest proiect este finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările și concluziile prezentate în această lucrare sunt ale autorului/autorilor și nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
RO 
EN