În spațiul virtual apar două narative, intens rostogolite, menite să discrediteze la nivel internațional conducerea de la Kiev, pe care Putin, de altfel, nici nu o recunoaște. Cu siguranță ați auzit zvonuri precum că în Ucraina drepturile minorităților naționale ar fi limitate, iar școlile cu predare în limba română se închid din cauza noii legi propuse de Rada Supremă (denumirea organului legislativ al Ucrainei) și semnată de președintele Zelenski. Pe site-urile conspiraționiste sau „suveraniste” această temă a fost intens mediatizată pe în ultimii doi ani. Aceste falsuri alimentează și ura cetățenilor români față de ucraineni, care ajung să se manifeste printr-un limbaj agresiv prin comentarii online la știri despre Ucraina. Sursa acestor narative rămâne a fi presa obedientă regimului Putin.
Așa cum am menționat mai sus, dezinformările create de armata de adepți și trolli pro-Putin se axează pe două narative de bază: 1) încălcarea drepturilor minorităților naționale; și 2) „ucrainizarea” minorităților naționale prin introducerea obligatorii a limbii ucrainene în instituțiile de învățământ din comunitățile minorităților naționale.
Tema limbii vorbite pe teritoriul Ucrainei – limba ucraineană, nu reprezintă un subiect nou pentru „trâmbițașii” kremlinezi. Chiar dacă, odată cu obținerea independenței, statul ucrainean și-a specificat în Constituție limba ucraineană ca fiind limba oficială, în realitate, ucrainenii vorbeau în rusă, inclusiv în instituțiile publice. În 2012, Rada Supremă a adoptat un proiect de lege prin care limbile minorităților naționale, inclusiv rusa, primeau statut de limbă regională. Kremlinul a folosit ulterior această prevedere ca pretext pentru agresiunea din 2014 în regiunile estice ale Ucrainei și anexarea ilegală a Crimeii, prezentându-se propagandistic drept „apărătorul” comunităților rusofone din Ucraina. După aceste evenimente sângeroase, în anii care au urmat, legislativul de la Kiev a propus o serie de modificări privind limba ucraineană. De exemplu, în 2016, posturile radio, TV, inclusiv publicitatea trebuiau transmise în limba oficială.
Fig. 1. Propaganda rusă exploatează declarațiile lui Ruslan Stefanchuk, președintele Radei Supreme, scoase din context, pentru a promova narațiunea falsă că Ucraina ar discrimina sistematic minoritatea rusă și ar limita drepturile acesteia, deși legislația ucraineană și pozițiile europene exclud în mod legitim limba și identitatea rusă din protecția minorităților, pe fondul agresiunii Federației Ruse.
Sursa: Gazeta.ru
Alte propuneri au fost aduse în 2019, când folosirea limbii ucrainene devenise obligatorie în toate instituțiile publice. După invazia militară din februarie 2022, Rada a propus o lege care oferea mai puține drepturi minorităților naționale. Astfel, din dorința Kievului de a scăpa de influența rusească, alte minorități naționale au fost lovite prin ricoșeu de efectele noii legi. În urma criticilor venite din partea unor comisari ONU, Rada a propus noi amendamente în respectarea convenției de la Veneția prin care Ucraina se angajase să le respecte. În ciuda acestor fapte, propaganda rusă a continuat să dezinformeze și să manipuleze prin fabricarea unor mesaje care să reflecte și nemulțumirea unor cetățeni din statele europene, cum ar fi România și Ungaria. Astfel, unii jurnaliști sau politicieni români, simpatizanți ai politicii regimului dictatorial din Rusia, au folosit mesajele respective pentru a crea discordie și a polariza societatea românească în baza unei false controverse. Această campanie nu este una izolată, ci parte a unei strategii hibride mai ample prin care Rusia urmărește, pe termen lung, să submineze sprijinul militar, logistic și politic acordat Ucrainei de statele membre ale Uniunii Europene și NATO. Prin exploatarea sensibilităților legate de identitate națională, minorități și relațiile de bună vecinătate, Kremlinul încearcă să erodeze coeziunea internă a statelor europene și să fragmenteze consensul occidental în privința susținerii Ucrainei.
De ce noile amendamente deranjează atât de mult regimul lui Putin? Amendamentele din lege precizează cazurile în care drepturile minorităților pot fi restricționate pe teritoriul Ucrainei. Concret, legii i s-a adăugat o formulare conform căreia „drepturile și libertățile reprezentanților minorităților naționale pot fi restricționate în interesul securității naționale, integrității teritoriale și ordinii publice, în prevenirea conflictelor sau a infracțiunilor, cu scopul de a proteja sănătatea și securitatea populației”. Nimic surprinzător sau ieșit din comun în contextul unui stat aflat în plin război de 11 ani.
Acest ultim narativ circulă tot mai intens în mediul online din România, sub forma unor falsuri care provoacă indignare și ură, fără ca informațiile să fie măcar verificate. Nu poate fi vorba de „ucrainizarea” românilor din Ucraina. Conform art. 6 din noua Lege nr. № 2827-IX privind minoritățile naționale, după adoptarea amendamentelor din 13.08.2023, limba minorităților naționale trebuie utilizată pe teritoriul statului ucrainean alături de limba oficială în relațiile cu autoritățile locale și în instituțiile de învățământ. Astfel, legea nu impune minorităților etnice să comunice doar în limba ucraineană, ci doar în raport cu instituțiile statului. Personal consider că e normal ca minoritățile naționale să cunoască limba, cultura și tradițiile țării unde s-au născut. De la aceste specificații legislative, în spațiul public românesc, extrema dreaptă a construit o narațiune falsă precum că în Ucraina s-ar interzice predarea limbii române în comunitățile românești. Un neadevăr menit să alimenteze ura față de vecinii noștri. În plus, trebuie menționat că, în 2023, la solicitarea autorităților române, Ucraina a renunțat la recunoașterea așa-numitei „limbi moldovenești”, care nu se mai predă în școli, fiind înlocuită de limba română.
Fig. 2. Materialul publicat de Ziaristi Online reîmpachetează un caz vechi de restructurare administrativă a radioului ucrainean drept o „persecuție” a jurnaliștilor români din Cernăuți, prezentându-l în cheie emoțional-naționalistă ca dovadă a „lichidării” românismului din Bucovina – o narațiune clasică de propagandă menită să inflameze resentimente istorice și să alimenteze ura românilor față de Ucraina.
Sursa: Ziariști Online
În prezent, în Ucraina funcționează 213 școli în care învățământul se desfășoară într-o limbă diferită de cea de stat. În special, 67 de școli predau în maghiară, 73 în română, 3 în poloneză, 1 în germană. După invazia rusească, oficial există doar o singură școală în regiunea Dnipro în care se mai predă limba rusă. Din aceste 73 de unități de învățământ în care se predă în limba română, 10 dintre acestea instituții (aproximativ 2.261 de elevi) se află în regiunea Zakarpattia, 47 în regiunea Cernăuți și 16 școli se află în regiunea Odesa, unde, înainte de 2023, se studia în „limba moldovenească”.
Odată cu implementarea Noii Școli Ucrainene (Нова Українська Школа – НУШ), lansată în 2018 ca program național de reformă în educație și aliniată la standardele UE, au fost introduse și licee de specialitate pentru studierea în limbile minorităților naționale. În prezent, chiar și în condițiile războiului, în regiune funcționează patru licee cu predare în limba română – la Cernăuți, Hlyboka, Hertsaiv și Ostrytska. Potrivit Suspilne.media, alte nouă licee vor avea predare bilingvă, în ucraineană și română (Mamalyhivska, Novoselytska, Magalska, Tarashanska, Hlybotska, Krasnoyilska, Petrovetska, Storozhynetska și Chudeyska). Evident, dificultăți există în întreg sistemul de educație ucrainean, nu doar în școlile cu predare în română, fiind legate în special de lipsa resurselor financiare și de condițiile de siguranță. Totuși, aceste probleme reale sunt exploatate propagandistic, fiind transformate în pretexte pentru fabricarea de conținuturi false care alimentează și nemulțumirile comunității românești de acolo.
În concluzie, noua lege a minorităților naționale, adoptată de Rada Supremă la sfârșitul anului 2023, se aliniază standardelor europene, respectând atât Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, cât și Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei. Faptul că limba română continuă să fie predată în școlile din comunitățile românești din Ucraina, în paralel cu măsurile de extindere a libertăților pentru minoritățile maghiare, demonstrează un efort consistent de armonizare a legislației interne cu normele europene și de consolidare a relațiilor de bună vecinătate cu statele membre ale UE. Este semnificativ că aceste îmbunătățiri nu includ limba rusă, dat fiind rolul său instrumentalizat de Kremlin în destabilizarea Ucrainei. Tocmai această delimitare explică de ce propaganda rusă continuă să fabrice narațiuni false pe subiect: scopul nu este protejarea drepturilor minorităților, ci alimentarea tensiunilor, fracturarea consensului european și subminarea sprijinului politic, militar și logistic pentru Ucraina. În esență, legislația reflectă maturizarea statului ucrainean în procesul de integrare europeană, în timp ce reacția virulentă a Moscovei confirmă folosirea temei minorităților doar ca armă informațională într-un război hibrid mai amplu.
—
Articol semnat de Diana Moraru, expertă <Digital Forensic Team> în comunicare strategică și pedagogie
