Incidentul reținerii unui camion cu armament la frontiera moldo-română Leușeni–Albița, în noaptea de 19/20 noiembrie 2025, reprezintă un exemplu tipic al felului în care un eveniment real de securitate poate fi preluat, reîncadrat și exploatat într-o operațiune informațională complexă, în care participă simultan actori politici interni, presa locală, precum și ecosistemul mediatic controlat sau influențat de Federația Rusă. Analiza de față corelează investigația OSINT asupra imaginilor, dinamica mediatică din spațiul românesc, moldovenesc și rus, precum și profilul narativelor identificate, pentru a reconstrui structura unei potențiale operațiuni sub steag fals și mecanismul de amplificare care i-a urmat.
Din punct de vedere factologic, incidentul prezintă încă de la început o serie de elemente atipice. Conform raportului publicat de analiștii Andrei Curăraru și Artur Leșcu (WatchDog.md), camionul – reținut la ora 01:30, pe 20 noiembrie – aparține firmei „S.P.-Solar Sistem”, o companie civilă fără activități în domeniul militar, iar unul dintre fondatori afirmă că ar fi acceptat un export la rugămintea unui „prieten”, situație întâlnită frecvent în rețelele de contrabandă, unde firmele cu aparență legitimă sunt folosite drept paravan pentru transporturi ilicite. Potrivit informațiilor publice, compania are trei angajați și este administrată de Victor Procudin. Fondatori sunt Veaceslav Pîrvu (90%) și Ninel Basailov (10%).
Conform informațiilor comunicate recent de Procuratura Generală a Republicii Moldova și confirmate de autoritățile române, armamentul descoperit în camion nu provine din depozite militare sau strategice (ex. Cobasna sau unități ale Armatei Naționale), ci a fost preluat în mod repetat dintr-un depozit neidentificat din Ucraina, câte două unități per cursă, prin intermediul unui cărăuș care efectua transporturi regulate dinspre Ucraina spre Republica Moldova.
Analiza OSINT asupra imaginilor publicate de Ziarul de Gardă este un element esențial în deconstrucția ulterioară a narațiunilor propagate. Chiar și o examinare vizuală de bază, fără instrumente specializate, permite identificarea tipului, a originii și a categoriei tehnice a fiecărei arme. Pe scurt, tot ce vedem în fotografii provine din standardul militar sovietic și rusesc, iar nimic din încărcătura prezentată nu are legătură cu armamentul occidental sau cu sistemele livrate Ucrainei de partenerii NATO.
În prima imagine se observă un sistem antiaerian portabil de tip 9K333 Verba, cunoscut internațional ca MANPADS sau SA-29 Gizmo dintr-o nouă generație proiectată și fabricată în Rusia. Este vorba despre o armă portabilă folosită pentru a doborî avioane sau drone, iar forma ei este inconfundabilă: un tub lung, verde-oliv, cu un ansamblu optic masiv în partea frontală. Proporțiile, culoarea și blocul electronic specific din partea centrală corespund modelului 9K333. Astfel de sisteme au fost fabricate proiectate în perioada sovietică timp de decenii, iar derivatele lor au fost utilizate pe frontul din Ucraina de ambele tabere, fiind în continuare utilizate pe scară largă în conflicte din Orientul Mijlociu și Africa. Este important de precizat că în imagini nu apare niciun element constructiv care să poată fi asociat cu sistemul american Stinger, care arată diferit, are marcaje în limba engleză și folosește alt tip de unitate electronică.
În a doua imagine se pot observa mai multe tuburi cilindrice verzi, de dimensiuni diferite, întinse pe o prelată. Acestea sunt lansatoare de grenade de tip RPG-26 Aglen și RPG-27 Tavolga – toate modele rusești sau sovietice, nu occidentale. Aceste tuburi au inscripții specifice rusă, scrise fie cu alfabet chirilic, fie cu coduri militare precum „9M…” sau „9P…”, folosite exclusiv în catalogarea militară sovietică. De exemplu, 9M desemnează o rachetă (missile). Acest tip de marcaj nu apare pe niciun sistem antitanc produs în Occident, care folosește standarde NATO în limba engleză. Pe aceeași prelată se văd și fragmente de materiale compozite – panouri triunghiulare și o secțiune cilindrică – care par a fi componente de dronă, cel mai probabil Shahed 136/Geran-2 de recunoaștere sau improvizate pentru atac.
În a treia imagine, încărcătura este și mai clară. Sunt aranjate zeci de lansatoare reactive de unică folosință, de tip RPG-26, RPG-27 sau RPG-22, toate recunoscute ușor prin tuburile lor bej sau verde. Tuburile bej reprezintă lansatoare antitanc ghidate (ATGM) portabile „Metis” sau „Kornet/Fagot” de producție rusească destinate exportului pentru că putem distinge inscripțiile: „33-2AT-MISSLE”/„SERIAL NO:125”.
Marcajele de pe ele sunt în limba rusă și includ cifre din standardul fabricilor militare sovietice:
ОКФОЛ – 3,5
ОК СНАР
9М133ФМ-3
04-20-8
С75
Unde „ОКФОЛ” este prescurtarea rusească pentru „ОКислы ФОЛ” – un tip de exploziv compozit sovietic folosit în rachete antitanc, focoase și încărcături cumulative, iar 3.5 se referă la masa în kilograme a explozibilului. „ОК СНАР” este o abreviere tehnică combinată a ОК – „Осколочно-Кумулятивный” (proiectil cu efect combinat: fragmentare + cumulativ) și „СНАР” de la „снаряд” (proiectil). „9M133” înseamnă că sistemul face parte din familia Kornet, „ФМ” indică o versiune modernizată cu focos termobaric/multirol și „–3” desemnează varianta 3 (una dintre cele mai puternice rachete antitanc rusești, capabilă să penetreze blindaj reactiv modern). De asemenea, tuburile prezintă același tip de capac frontal și posterior utilizat în armamentul sovietic din anii ’80–’90 și niciunul dintre ele nu are inscripții occidentale, coduri NATO sau marcaje în limba engleză. De exemplu, 9M133FM-3 este produs de KBP Tula (Rusia) și fiind folosită în Irak, Siria, Libia și de armata rusă în regiunile estice ocupate din Ucraina. Datele noi schimbă însă interpretarea traseului operațional al acestor arme. Deși proveniența tehnică rămâne incontestabil rusească (sisteme sovietice/rusești utilizate în teatrele de conflict), procurorii arată că locul de preluare a fost un depozit neidentificat din Ucraina, nu un depozit militar controlat de Federația Rusă. Acest lucru sugerează faptul că armamentul ar fi provenit dintr-o captură militară, precum și existența unei piețe negre active și a unei rețele criminale transfrontaliere care operează independent de lanțurile logistice tradiționale militare. Distincția între fabricarea armelor și fluxul lor actual de distribuție este, astfel, esențială pentru interpretarea corectă a incidentului.
În poza publicată de jurnaliștii moldoveni se poate vedea și elemente de fuzelaj și flapsuri cu avertismentul „НЕ БРАТЬСЯ” („NU ATINGEȚI”), o expresie standard folosită pe echipamentele explozive rusești și pe aripile dronelor rusești Shahed 136/Geran-2.
Aceste detalii sunt importante, pentru că demontează categoric afirmațiile apărute în spațiul public, potrivit cărora în camion s-ar fi găsit arme occidentale sau sisteme „Stinger” folosite de Ucraina. Nicio piesă din ceea ce se vede în imagini nu seamănă cu un Stinger, iar modul de fabricație, marcajele și materialele sunt fără excepție de proveniență rusească.
Noile informații reduc probabilitatea ca incidentul să fie legat direct de un depozit militar controlat de Federația Rusă și sugerează, mai degrabă, un lanț criminal fragmentat, în care transporturile erau camuflate și declarate fictiv ca „articole din metal” cu destinația fictivă Israel. Această structură nu exclude o posibilă exploatare informațională de tip false flag, dar indică faptul că evenimentul originar are mai degrabă un caracter comercial-ilicit, nu militar.
Privite ca ansamblu, imaginile arată un tipar foarte cunoscut: un amestec de sisteme antiaeriene, rachete antitanc și lansatoare reactive din același ecosistem militar – cel sovietic. Cutii de lemn neinscripționate, ambalare neoficială, componente dispuse haotic și absența oricăror documente de transport sunt toate indicii ale unui transport ilegal sau clandestin, nu ale unei livrări militare regulate. Modul în care sunt împachetate aceste arme sugerează fie proveniență din depozite militare neoficiale, fie tranzit dinspre zone cu piață neagră activă.
(Partea a II-a a acestei analize va fi publicată în curând)
—
Articol semnat de Dr. Nicolae Țîbrigan, expert coordonator <Digital Forensic Team>, Cristian Soare, analist militar <Digital Forensic Team> și Dragoș Sorescu, investigator <Digital Forensic Team>, în colaborare cu A4E Counter Disinformation Network (CDN)
